Samizdat

Industria holocaustului - Norman Finkelstein

ISTORICUL britanic David Irving afirma ca industria evreiasca a Holocaustului isi reduce la tacere criticii printr-o combinatie de terorism intelectual si santaj moral; pentru a dovedi asta i-a adus in tribunal pe unii dintre oponentii sai. Se pare ca Irving ar putea avea cateva argumente convingatoare.

“Constiinta Holocaustului”, observa scriitorul israelian Boas Evron, “este in realitate o indoctrinare propagandistica oficiala, o masinarie agitatorica producatoare de lozinci si o viziune falsa asupra lumii, al carui tel nu e nicidecum intelegerea trecutului, ci manipularea prezentului”.

Doua dogme centrale sprijina schelaria Holocaustului: zisul Holocaust marcheaza un eveniment istoric in mod categoric unic si punctul culminant al urii goimii impotriva evreilor. Cu toate ca au devenit pilonii literaturii Holocaustului, niciuna dintre aceste dogme nu figureaza in literatura stiintifica autentica despre Holocaustul nazist. Pe de alta parte, ele contureaza caracteristici importante ale iudaismului si sionismului.

Profesorul Norman Finkelstein este specialist în ştiinţe politice, a absolvit studiile la Binghamton University şi şi-a obţinut doctoratul la Princeton University. A predat la Brooklyn College, Rutgers University, Hunter College, New York University şi, mai recent, la DePaul University, în Statele Unite. Specialitatea care l-a consacrat este conflictul israeliano-palestinian şi impactul politic al Holocaustului. Dubla calitate de evreu şi de fiu al unor supravieţuitori ai Holocaustului nazist a avut un cuvânt greu de spus în privinţa parcursului său intelectual. Atât de greu încât nu ne putem sustrage exclamaţiei: “nothing business, just personal!” (Radu Iliescu)


 

Afacerea Israel. Istoria politicii expansioniste a statului Israel - Roger Garaudy

„Într-o conjuncturã în care Israelul, dupã un raport al Bãncii Mondiale, cheltuieste peste 50% din bugetul sãu pentru înarmare, si în care aceastã militarizare fortatã are drept scop mãrturisit chiar de cãtre Ariel Sharon nu apãrarea statului Israel, ci dezintegrarea statelor arabe din regiune, sunt invocate texte biblice atât pentru a justifica agresiune permanentã, cât si metodele terorismului de stat.

Departe de a fi „primii ocupanti”, evreii sunt o parte componentã, printre multe altele, ale amestecului de popoare din regiunea fertilã a Palestinei. Nu pot în nici un caz sã revendice un loc exceptional în aceastã lungã istorie. Sionismul politic se preteazã la travestirea si manipularea sistematicã a faptelor atunci când, în manualele scolare israeliene ca si în propaganda externã, nu retine ca date importante în istoria Palestinei decât rarele momenta când evreii au jucat un rol.

Statul Israel nu a fost creat de Natiunile Unite, el a fost constituit prin tehnica „faptului împlinit”, prin violenta Haganah, a Irgunului si a grupului Stern.

Persecutiile si masacrele cãrora le-au cãzut victimã evreii de-a lungul regimului nazist, cereau reparatii. Dar asta nu înseamnã cã reparatiile trebuiau acordate în detrimentul celor care nu au participat la crimã.”

Cumplita minciuna - Thierry Meyssan

„Dincolo de dezbaterea dintre experti, demersul lui Meyssan este extrem de eficient. (...) Oricine isi poate face o idee, oricine se poate informa. Concluzia sa este ucigatoare: teoria oficiala este incoerenta si lasa sa planeze indoieli puternice asupra versiunii oficiale." (NetEconomie)

„Acesta este un antidot. Trebuie prescris de urgenta, pentru ca raul a intrat deja in organism. O carte cunoaste un succes fantastic pornind de la o teza extravaganta: nici un avion nu a lovit Pentagonul iar atentatele au fost realizate de o factiune a puterii americane." (Liberation) 

Al treisprezecelea trib: Khazarii - Arthur Koestler

„Cam pe vremea când Carol cel Mare s-a încoronat împãrat al Apusului, granitele rãsãritene ale Europei între Caucaz si Volga erau dominate de un stat evreiesc cunoscut sub numele de Imperiul khazarilor. (...)

Ceea ce rãmâne discutabil este destinul khazarilor evrei dupã distrugerea imperiului lor, în secolul al XIII-lea. În aceastã problemã izvoarele de informatie sunt sãrãcãcioase, însã mentioneazã totusi diferite asezãri medievale ale khazarilor în Crimeea, Ucraina, Ungaria, Polonia si Lituania. Tabloul general care se degajã din aceste informatii fragmentare este acela al unei migratii a triburilor si colectivitãtilor khazare în aceste regiuni ale Europei rãsãritene – în special Rusia si Polonia – unde, în zorii epocii moderne, se afla cea mai mare concentratie de evrei. Iatã ce i-a fãcut pe diversi istorici sã presupunã cã o mare parte, dacã nu cei mai multi dintre evreii orientali – si deci aceeasi cotã din evreimea mondialã – s-ar putea sã fie de origine khazarã si nu semitã. Implicatiile ample si cu bãtaie lungã ale acestei ipoteze ar putea explica marea prudentã si rezervã mannifestate de istorici în abordarea acestui subiect – atunci când nu-l ignorã cu desãvârsire. Astfel, în editia din 1973 a lucrãrii Encyclopaedia Judaica, articolul despre khazari este semnat de prof. Dunlop, însã existã o sectiune separatã care se ocupã de „evreii khazari dupã cãderea regatului” semnatã de coordonatorii lucrãrii si scrisã cu intentia evidentã de a evita sã zdruncine dogma „poporului ales” din mintile credinciosilor." 

Rolul evreilor in civilizatie - Gustave Le Bon

Una dintre cele mai interesante carti ale lui Le Bon, Rolul evreilor in civilizatie arunca o lumina noua asupra unui popor tragic si misterios, influent si detestat permanent de-a lungul istoriei.

  Imperiul salbaticiei: America - o natiune in coma - Robert D. Kaplan

Kaplan descopera in lungul sau voiaj american o natiune polarizata de-a lungul unor linii de forta etnice, economice si politice, unde cunoasterea asa-zis accesibila duce de fapt la crearea unor disparitati sociale majore. In opinia autorului, Statele Unite sunt pe cale sa se destrame, dar nu in sens traditional-teritorial, ci pe baza unor miscari de la periferie spre centru, de mare polarizare intre clase si rase. Aceste rupturi erodeaza tesutul subtire care tine la un loc ceea ce s-ar putea numi natiunea americana.

Reflecţii asupra războiului, răului şi sfârşitului istoriei - Bernard-Henri Lévy

"De ce a făcut asta? De ce nu i-au fost îndeajuns gloria, bogăţia şi confortul? De ce nu s-a mulţumit cu farmecul Parisului, cu reflectoarele platourilor de televiziune, cu birourile elegante ale marilor editori? El, un apreciat filosof, un scriitor de succes, un om de atitudine şi de teorie? De ce şi-a riscat viaţa, trecând din tranşee în tranşee în Kosovo, la Sarajevo, părăsind ascunzătoare după ascunzătoare împreună cu comandantul Massud în Panchirul afgan? De ce l-a căutat pe cel mai invizibil om din Columbia, pe Carlo Castaño, spre a-l intervieva, de ce l-a contrazis sinucigaş, după cum l-a contrazis aproape iresponsabil şi pe John Garang, unul dintre cruzii seniori ai războiului din Sudanul de sud, riscând efectiv o puniţie radicală? De ce?

…Analizându-şi slăbiciunile, detaşându-se de ele pe cât este omeneşte posibil, francezul a izbutit să contureze o hartă a ororii credibilă, realistă şi reperabilă în concret, evitând astfel să semneze o banală şi strălucită egografie. Cel care va citi această carte nu va mai putea fi ca înainte. O schimbare în alt sens decât acela în care te metamorfozează o carte despre, să zicem, îngeri. Aici nu e vorba despre o investigaţie speculară, lipsită de risc personal. Aici nu întâlneşti un balet sofisticat în marginea unor entităţi teoretizabile. Dimpotrivă, lectura acestor pagini te obligă la reflecţie şi la transformare de sine, căci pedagogia atrocităţii nu coabitează automat cu nevroticul confort al lui «nu ştiu, nu mă interesează, nu e treaba mea». Ba e treaba tuturor, mai cu seamă a statelor şi naţiunilor aşa zis istorice, tehnologice, civilizate. Umanul este o afacere comunitară, e o chestiune de interes planetar. Dacă se moare la Bujumbura, dacă femeile musulmane sunt violate în Bosnia, dacă o şcoală e bombardată la Khartum, dacă se prăbuşeşte WTC-ul — lucrul acesta mă priveşte direct, fără rest. Umanismul, ca să înceteze a mai fi o formulă abstractă, trebuie să primească adeziunea vie a majorităţii inşilor adulţi şi responsabili de pretutindeni. Altfel, totul e inutil."

Chestiunea evreiasca si raspunsul unui ortodox din anii '30 - Nae Ionescu

(Prefata la romanul lui Mihail Sebastian "De doua mii de ani")

"Evreii sunt poporul ales. Despre aceasta, conform credintei lor, nu trebuie sa depuna marturie doar evreii, ci si crestinii. Sunt poporul ales pentru ca au fost primii cu care Dumnezeu si-a luat un angajament fata de oameni, situatie de care evreii sunt perfect constienti. Ca popor ales, inseamna fara indoiala ca li s-a rezervat o anumita functie; cu alte cuvinte, evreii nu au fost alesi din cauza unui anumit lucru, ci in vederea unui anumit lucru, daca nu cumva pentru un scop bine determinat. Pe de alta parte, pentru a-si putea indeplini misiunea, evreii trebuie in mod necesar sa se mentina ca popor ales, lucru pe care l-au inteles foarte bine. (...)

Desigur, evreii au fost mereu un corp strain printre popoarele in sanul carora au trait si, intrucat diferenta da nastere urii, ei bine, au fost serviti! Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem cu totii ca acest proces de diferentiere, de singularizare si de izolare, impins astazi atat de departe incat nu mai e cu putinta nici o legatura durabila intre evrei si celelalte popoare, a fost intreprins de evreii insisi. Vechiul Testament este o lege pe care o recunoastem si noi, deci ar trebui sa avem ceva in comun cu evreii. Cu toate acestea, nu se intampla deloc astfel.”