Democraţia,
care a fost, să ne aducem aminte, un mod printre
altele de a desemna guvernanţii, ne este prezentată astăzi ca un fel de
religie sau de-a dreptul ca o religie a religiilor. Din religie, are deja
esenţialul: pretenţia de a deţine monopolul adevărului.
„Dacă
un popor este raţional, serios, foarte vigilent în apărarea binelui comun, este
potrivită promulgarea unei legi care să-i permită să îşi aleagă singur
magistraţii care administrează treburile publice. În acelaşi timp, dacă acest
popor devine cu timpul depravat, dacă încredinţează conducerea unor personaje
lacome, scandaloase şi criminale, atunci este cazul să i se ia posibilitate de
a conferi onoruri, revenindu-se la judecata câtorva oameni de bună-credinţă”. (Toma din Aquino)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu